Studiul unei limbi străine este pentru mulți o provocare, deseori acceptată dar de puține ori dusă până la capăt. Marea majoritate a celor care reușesc sunt din categoria celor care au o dorință inexplicabilă pentru așa ceva și mai puțin din categoria celor care sunt siliți să o învețe cu un scop anume.
Teodora Pop este exemplul omului care a reușit să se apropie atât de mult de o limbă străină încât de la o studentă a ajuns acum să preda limba pe care a învățat-o. Și nu orice fel de limbă străină, ci norvegiană, o limbă mai puțin cunoscută și utilizată în România. Teodora Pop are 25 de ani și locuiește în Satu Mare. Interacțiunea ei cu această limbă s-a produs în facultate, atunci când a ajuns studenta secției de norvegiană-engleză din cadrul Facultății de Litere de la UBB Cluj. Asta, cu toate că nu avea nici cea mai mică legătură cu norvegiana până în acel moment.
„Înainte de a fi studentă la Litere, nu îmi amintesc să fi avut vreun interes deosebit față de Norvegia și mai ales față de limba norvegiană. Știam doar că locul potrivit pentru mine va fi cu siguranță ”printre litere”. Întotdeauna am avut o afinitate pentru limbile străine, iar limba norvegiană m-a fascinat cu adevărat, încă de la primul curs.
Înscrierea mea la facultate a fost însoțită de foarte multă confuzie, oscilam între limba spaniolă și limba norvegiană, dar parcă tindeam mai mult spre alegerea limbii spaniole, deoarece îmi era deja familiară. A apărut însă omul potrivit la locul potrivit. Pe holul facultății aștepta o tânără doctorandă la norvegiană, care mi-a vorbit cu foarte multă siguranță și cu o pasiune ușor de observat despre cât de mult i-a plăcut să studieze norvegiana. Atunci am realizat că am o șansă de nerefuzat în fața ochilor, cea de a învăța o limba mai ‘ exotică ‘. A fost cea mai corectă decizie și dacă ar fi să repet experiența, as face-o de câte ori ar fi nevoie. ”, povestește Teodora despre prima ei interacțiune cu limba norvegiană.
Deși este o limbă rar întâlnită nu doar în România ci în toată această zonă din Europa, părinții ei nu i-au îngrădit alegerea și au lăsat-o să exploreze acest nou tărâm. Teodora a studiat norvegiana în facultate iar după absolvire, pentru a nu pierde contactul cu limba, a activat în cadrul unui ONG unde medita studenții la medicină care doreau să profeseze pe viitor în Norvegia.
Și dacă Clujul îi mai oferea oportunitatea de a profesa în acest domeniu, care pare destul de riscant ca mod de a te întreține, Teodora și-a lansat o provocare și mai mare, aceea de a se întoarce acasă, în Satu Mare și de a organiza aici un curs de norvegiană. Spre surprinderea ei s-a strigat rapid „prezent” la inițiativa ei de a organiza acest curs, oamenii dorindu-și o provocare nouă, un mod de a petrece timpul sau o abilitate în plus în CV.
„În prezent mă ocup de o grupă de 6 persoane, cu vârste cuprinse între 17-30 de ani. Atitudinea lor pozitivă și interesul pe care îl manifestă în timpul cursurilor mă bucură și mă motivează. Suprinzător cel puțin pentru mine a fost faptul că nici măcar unul dintre ei nu intenționează sa emigreze în Norvegia, însă s-au înscris la curs din diverse motive. Unii dintre ei s-au lovit la interviuri de cerința cunoașterii unei limbi nordice, alții sunt pasionați de mitologia nordică sau pur și simplu au decis să își petreacă 3 ore pe săptămână într-un mod relaxant și util. O limbă străină este un atuu de care te poți folosi oricând, în situații imprevizibile. ”, explică Teodora.
„ După primul contact cu limba am fost puțin confuză, mai ales că limba are trei litere necunoscute, față de alfabetul românesc, care au o pronunție ciudată. Dar le-am învățat repede, Teodora a făcut asocieri cu pronunțarea unor cuvinte amuzante din limba română și engleză și am observat că această metodă funcționează pentru că toți de la curs am reușit să trecem peste acest prim obstacol. M-am înscris pentru că îmi doream o provocare nouă, ca o superputere ”, afirmă o cursantă.
Procesul de învățare este unul de durată, depinzând de la cursant la cursant, în funcție de abilitățile lui de a recepta informație nouă dar și de nivelul la care stăpânește și alte limbi străini, fiind ceva mai ușor pentru cei care cunosc deja engleza.
Dacă norvegiana o cunoaște foarte bine, nu la fel se poate spune despre țara unde această limbă este cea maternă. Teodora a reușit să ajungă doar o dată în Norvegia pentru a cunoaște locurile a căror limbă o predă, dar acest lucru a fost suficient pentru a fi impresionată.
„Am vizitat Norvegia o singură dată până în prezent și am savurat fiecare moment petrecut acolo. Deși este o țară mică, Norvegia este un loc unde viața modernă și tradițiile conviețuiesc foarte bine împreună, iar viziunea asupra vieții este una sănătoasă. Niciodată nu am plănuit să mă mut din țara meapână acum. Îmi place Norvegia și tot ce ține de această țară, o voi vizita de câte ori voi avea ocazia, însă deocamdată nu simt nevoia unei schimbări de acet fel, norvegiana îmi este de mare folos și în România. ”, mai spune tânăra profesoară de norvegiană.
Teodora consideră că în acest moment, aplicabilitatea limbii norvegiene în România este doar în stadiul incipient, dar că, pe viitor, tot mai multe companii multinaționale vor solicita să aibă printre angajați vorbitori de norvegiană.
„Cu toate că majoritatea nordicilor vorbesc limba engleză aproape perfect, relația profesională și calitatea serviciilor crește atunci când comunicarea are loc în limba lor nativă.
Aș dori să prin a-i incuraja pe cititorii acestui articol, indiferent de vârsta lor, să nu refuze niciodată oportunitatea de a învăța o limbă nouă, în special o limbă care nu se învață în școli.”, încheie Teodora.
