Despre Claudiu Gorgan, sătmărean la origini, angajat în MapN de trei ani, scriam săptămâna trecută, când anunțam că va participa la maratonul de la Cluj, în cadrul căruia dorește să atace recordul județean de la Satu Mare, care nu a mai fost doborât de peste 30 de ani.
Obiectivul lui a fost unul măreț și i-a lipsit doar puțin pentru al atinge, Claudiu terminând cei 42 de kilometri în 2 ore 33 de minute și 54 de secunde. Nu a reușit să bată recordul, fiind în urma lui cu 20 de secunde, dar acest lucru nu îl face să se oprească. Totuși, a urcat pe podium, într-o cursă atacată de mulți alergători profesioniști, care au luat la pas toate continentele în curse de maraton, cu mult mai mulți ani de alergare decât Claudiu. Dar precis nu cu aceeași dăruire, pentru că doar aceasta l-a făcut pe Claudiu să ajungă al treilea la finish.
„A fost o cursă reușită și un timp foarte bun care îmi dă curaj și încredere că se poate mai mult, după dezamăgirea din 2016 când am fost nevoit să abandonez la km 39 din cauza unei rupturi la tendonul de la gleznă. Un an mai târziu apare soarele și pe strada mea cu o clasare în primii trei, cursa fiind câștigată de keyanul Kipruto, alergator de talie mondială. Mă despart 20 de secunde de recordul județean. O să vină și el până la urmă”, afirmă Claudiu.
Claudiu își împarte viața între rigorile cazarmei militare și alergare, disciplina fiind cuvântul de ordine care leagă cele două activități ale sale. Prin disciplină și muncă speră ca în următorii doi ani să reușească performanța vieții lui, atingerea baremului necesar participării la Jocurile Olimpice de la Tokio.
„Olimpiada e un vis greu din toate puntele de vedere, dar îmi doresc enorm să-mi câștig biletul spre Tokio 2020. Asta doar prin multă muncă voi reuși. 2ore 19 minute este baremul. Pare imposibil pentru un sportiv care a început atletismul pe străzile Sătmarului sau pe malul Someșului”, mai povestește Claudiu.
Viața de soldat îi conferă o siguranță materială și un confort pentru a se putea antrena, dar pentru a ajunge la Jocurile Olimpice are nevoie de mai mult de atât, are nevoie de un sponsor care să îi susțină performanța. Acest lucru este destul de greu, dat fiind faptul că nu sunt prea mulți români care să înțeleagă acest sport. Doar vitaminele de care are nevoie pentru a se menține în formă se ridică la suma de aproximativ 100 de euro lunar, la care se complează echipamentele de antrenament, în special pantofii de alergare, care nu îl țin mai mult de trei luni de zile. Pe lângă toate acestea ar mai avea nevoie și de o alimentație specială pentru sportul pe care îl practică, dar pe care încă nu și-o permite în totalitate.
