În PNL apele nu mai sunt de mult limpezi. Știți vechiul imn al PDL:„Vântul bate, apa trece, pietrele rămân”, în care PDL-iștii se considerau pietre care nu se dau duse de vânt sau apă? Ei bine, lucrurile s-au cam schimbat în partid și unii se încăpățânează să mute muntele ca să își facă loc, nu doar „pietrele”.
Iar „pietrele” sunt împroșcate din stânga în dreapta de cei ce au „robinetul” în mână și dau drumul la apă.
Cum stă treaba mai exact?
După ce au ajuns la putere pe plan local, de fapt un fel de apendice al unei formațiuni care avea nevoie de niște români pe lângă ei pentru a nu fi numiți șovini și pentru a da bine în fața electoratului român, cei de la PNL parcă au uitat cât au fost de călcați în picioare în opoziție și cum au fost preș în fața altora.
Cei care au reușit să se ridice de la rangul de preș la rangul de decor nu au mai fost interesați de restul, pe care s-a călcat până să se ajungă acolo. Și continuă chiar ei să calce.
În PNL discuțiile sunt foarte aprinse, cu iz de scandal, de fiecare dată când are loc câte o ședință. Taberele sunt extrem de virulente și bine definite, fiecare trăgând către ceva călduț pentru el, un post public, o afirmare. Doar că toate sunt la mâna celor de la vârful partidului.
Doar că în toate taberele acestea mai există niște dizidenți, care nu se înscriu în linia formațiunii de a pupa unde au scuipat sau de a linge mâna care are mâncarea, deși înainte i-a bătut.
Modele în acest sens apar tot mai multe în partid. Dacă Adrian Cozma a fost primul care a avut curajul să vorbească despre nereguli administrative pe care chiar colegii lui le țin la sertar, se pare că mai apar și alții. Szido Lorand, consilier local în Tășnad, deși coleg de partid cu primarul, nu agrează toate acțiunile pe care acesta le înaintează, cum este de exemplu plecarea delegației de șase persoane în China, pe o sumă ce se apropie de 15.000 de euro. Iar ieșirile lui au fost vocale și publice.
Dar se pare că nu e PNL atât de liberal cum vrea să pară și are o urmă de totalitarism mascat, pentru că cei care îndrăznesc să vorbească sunt rapid taxați de mai marii partidului, direct public, pe Facebook.
Nu există interes pentru nimic, decât pentru propria siguranță, ca nu cumva unul din curajoși să spună mai multe și postul vreunui șef să fie pus în pericol, sau să se afle public cine știe ce lucruri neplăcute. Astfel, se încearcă astfel de intimidări publice, care să aibă ca rezultat reducerea la tăcere a dizidenților.
Și cei care totuși nu tac, sunt lucrați în analele partidului, pentru a fi dați afară, așa cum se lucrează și în cazul lui Adrian Cozma dar și în cazul lui Szido Lorand, la Tășnad.
