În județul Satu Mare efective de cai au scăzut din 1990 considerabil, după ce tehnologizarea a scos din gospodăriile oamenilor acest animal pentru a face loc tractoarelor. Cei din domeniu hipo afirmă că în tot răul este și un bine, mai exact faptul că cei care se încăpățânează să mai crească cai duc această plăcere într-o zonă mai specializată, spre rase de cai mai curate cu mai multă atenție pentru acest animal.
Barnabas Szucs a văzut din interior această schimbare, care l-a făcut și pe el, printr-un cumul de factori, să se specializeze în dresajul cailor. Viața l-a purtat prin multe domenii și locuri de muncă, mai ales prin Ungaria, acolo unde a legat diverse prietenii, acestea aducându-l mai aproape de ceea ce iubea de mic copil, de cai.
Barna, cum îi place să i se spună, a fost solicitat să contribuie la filmarea celui mai recent film Ben-Hur, post primit cu ajutorul unui prieten din Ungaria.
„ În 2005 am avut ocazia să ajung, prin intermediul unui prieten, în Italia, la filmarea filmului Ben-Hur. Acolo am lucrat 2 luni cu vreo 70 de cai. Acolo am învățat cum să cureți un cal, cum să îi pui corect harșamentul. Acolo am avut noroc că erau mulți dresori din Ungaria acolo, din Spania niște instructori buni care lucrau de ani de zile la filmele cu cai, dar și englezi, care sunt recunoscuți pentru modul în care lucrează cu caii. Cu o scenă de 15 minute s-a muncit 6 luni”, afirmă domnul Szucs.
Experiența din spatele scenei, în ceea ce înseamnă munca cu caii i-a fost de folos, astfel că s-a întors acasă și a pus în practică ceea ce a văzut la oamenii specializați în dresura de cai. Deși a fost doar un grăjdar și un ajutor pentru intervenția în scenă la accidente, Barnabas a învățat destule despre ce înseamnă calul și rolul lui la atelaj.
„ Mi-am luat după aceea o trăsură, am pus-o la punct, am tot lucrat cu ea, mult de tot, am exersat și eu cum trag caii la atelaj, am învățat să prind patru cai la trăsură. Am uzat de tot trăsura aceea, iar acuma a trebuit să o modernizez de tot”, mai afirmă dresorul.
Seriozitatea cu care a lucrat la acest film i-a adus iubitorului de cai un nou loc de muncă, de această dată la un film care nu a fost oferit încă publicului larg, „Robin Hood”, care va avea premierea, cel mai probabil la începutul anului viitor. Și aici rolul lui Barnabas Szucs a fost de grăjdar, dar ambiția lui de a învăța l-a făcut să fie prezent lângă spațiul de lucru cu caii zi de zi, furând meserie de la cei mai buni dresori de cai. Iar ceea ce i-a fost dat să vadă ochilor l-a impresionat.
„Aici am lucrat șase luni, timp în care am avut timp să învăț cum stă treaba cu călăritul. Au fost instructori foarte buni, care îi învățau și pe actori, dar și pe cascadori cum să stea pe cal. Acolo am muncit din ianuarie până în iunie 2017. La început am învățat să urce niște cai pe trepte, la început la pas, apoi la trap și apoi la galoă. Și au reușit să urce caii la filmări, într-un turn cu trepte care merg circular, trei ture în sus și apoi pe alte trepte care coboară. Eu dacă nu vedeam cu ochii mei așa ceva, aș fi zis că e imposibil. Eu am fost grăjdar acolo, dar am furat meserie. Eu trebuia să adun doar balega, dar tot ascultam ce îi zice calului și stăteam la un antrenament de la început până la sfârșit, că sunt niște secrete, cum începi un antrenament și cum îl termini”, mai afirmă Barnabas.
Întors acasă după această experiență, Barna și-a mai luat doi cai, astfel că acum are trei cai proprii și mai îngrijește în propriul grajd, în regim hotelier, încă patru cai, iar pe lângă aceștia se ocupă și de alți cai, pe care îi dresează.
„Am trei cai ai mei, dar am șapte cai de toți, că mai țin și caii altor persoane, cu unii dintre ei chiar lucrez pentru a fi buni de călărit. Nu sunt toți caii la fel, cu unii cai poți să termini munca cu ceea ce îți propui în câteva zile, cu alții câteva luni. Eu zic că nu sunt cai cu care să nu reușesti să îi instruiești. Trebuie să știi și tu ce să faci cu calul, altfel îl obosești și nu învață nimic, de exemplu trebuie să știi cum să stai în șa, la trap săltat cum să te lași pe piciorul opus al calului. ”, afirmă dresorul.
Primul dresaj cabalin pe care l-a realizat a fost încă de pe vremea când era copil, atunci prinzând încredere în abilitățile lui, dar recunoaște că modul în care lucra atunci cu caii este cu totul subevoluat față de cum lucrează acum. Iar munca cu acest animal nu l-a ferit nici de accidentări.
„Când eram copil, nu aveam cai, aveam doar vaci. Tatăl meu lucra la CAP ca și contabil și în fiecare zi veneau căruțași la noi și eu îi rugam să mă lase să lase să mân eu caii. Pe când am avut vreo 11 ne-am luat calul nostru. De atunci am început să am o altfel de legătură cu caii. Nu am fost instruit, mă descurcam cu caii la căruță și călăream, dar fără șa, îi țineam doar de păr. La 12 ani mi-am rupt și piciorul, într-o iarnă am scos un mânz tânăr la plimbare, era odihnit, a mers în galop și nu l-am putut opri. Am zis să mă arunc de pe el pe iarbă, dar mi-au rămas frâiele în mână, calul s-a împiedicat de frâie și a căzut peste mine. Un picior al calului mi-a căzut pe picior iar celălalt, chiar lângă piept, dacă mă călca pe piept aș fi murit. Pe același cal am învățat să îl învăț să se oprească din galop pe loc doar din comandă vocală, de exemplu. ”, afirmă Barnabas.
Toate premiile pe care le-a obținut în ultima perioadă, fie că este vorba de concursuri de atelaje, de concursuri de frumusețe, de dresaj sau competiții ecvestre maraton îl încurajează pe Barnabas Szucs să continue munca cu acest animal nobil și să o înpărtășească cu cei din jur. Din acest motiv a accepta și rolul de vicepreședinte al asociației ecvestre „Perla Neagră”, prin care dorește să se adreseze în special copiilor cu autism care au nevoie de tratament, oferindu-le cursuri de călărie. 
