Când au venit la conducerea municipiului Satu Mare, cei de la UDMR au promis o serie de reforme, de schimbări, de artificii, ca să fie bine, să nu fie rău. Ei na, că nu au putut să le facă peste tot atunci când au luat puterea, căci era contrar legii, sau chiar în unele locuri nu aveau de gând să o facă așa cum anunțau.
Ideea e că directorii ajunși pe post în urma unui concurs nu putea fi schimbați, cel mult putea fi influențați să se retragă de bună voie pentru a face loc membrilor UDMR. Dar de unde să mai aibă și UDMR atâția oameni de casă pe care să îi planteze în funcții? Așa că strategia a fost una simplă - să cumpere sufletele celor care erau deja pe posturi, să îi fidelizeze și să îi facă să întoarcă armele, sau cel puțin să nu mai țină în mâini armele partidului care i-a trimis acolo.
Caz aplicat clasic, fără piedici și la Transurban, acolo unde UDMR a găsit un director cu carnet de membru PSD când a venit la conducerea municipiului. De schimbat nu îl puteau schimba pe moment, au avut nenorocul de a nu fi nici greve în trei ani, astfel că erau variantele fidelizării lui sau a trăi cu el lăsându-l să conducă după propria voință. Ei bine se pare că cei de la UDMR au reușit fidelizarea lui Ionuț Bujor de la Transurban și PSD, căci acestuia i-a fost permis să fie singurul candidat pentru postul de director pentru un nou mandat în fruntea companiei de transport public din Satu Mare.
Bine, nu putem să trecem cu vederea cele două zile de grevă dinainte de momentul depunerii candidaturii pentru acest post, probabil acela fiind semnalul final pe care UDMR i l-a transmis, în genul „ori cu noi, ori așa vei avea de încheiat misiunea”. Și Ionuț Bujor a înțeles mesajul, a promis credință celor de la UDMR, și-a primit postul cu care s-a obișnuit de patru ani de zile și un bonus pentru familie.
În PSD trădarea lui Ionuț Bujor e acum subiect de semn de apocalipsă în partid, dar și de identificare a celor care nu au fost niciodată membrii din convingere, ci din necesitatea punerii în ordine a vieții personale.
