Nu sunt multe momente în viață când rămâi „gură-cască”. Unul dintre ele e atunci când mergi la stomatolog, dar acolo e obligat forțat, însă când privești creațiile lui Cosmin Mureșan rămâi „gură-cască” de plăcere și de bună voie. De-a lungul anilor Cosmin Mureșan a descrețit multe frunți cu creațiile sale prezentate pe cele mai mari podiumuri de modă din țară și străinătate.
*Când a început legătura dumneavoastră cu domeniul modei?*
C.M.: Nu pot delimita momentul în care am început povestea mea în modă. Cronologic vorbind, în anul 1993 am câștigat Concursul Național de Modă de la București, moment care a coincis cu încadrarea mea ca designer aspirant la Secția de Creație a faimoasei „Mondiala”.
Cred că atracția către modă ca mesaj vizual s-a manifestat încă de mic, prin educația primită și prin grija mamei mele de a fi mereu asortat cromatic. Acest lucru s-a tradus ulterior în carieră printr-o exigență în ceea ce privește coordonarea cromatică a ținutelor create.
*Ați stiut dintotdeauna că vreți să faceți acest lucru? Când ați simțit momentul acela de „asta vreau să fac tot restul vieții”?*
C.M.: Nu. Când am terminat liceul, voiam să devin ambasador al României în Maroc. Viața evoluează și îți schimbă prioritățile. Am descoperit în timp că moda îmi poate oferi o platformă de comunicare facilă, ajungând ușor la public prin intermediul hainelor. Colecțiile create de-a lungul timpului au reprezentat de fiecare dată o poveste transmisă publicului, un mesaj militant sau o posibilă terapie. Cred că momentul decisiv care ar putea răspunde întrebării dumneavoastră, ar putea fi crearea primei rochii pentru „Mondiala”, o rochie neagră cu accente roșii care a fost ulterior produsă în serie mică.
*Cum ați caracteriza munca dumneavoastră în domeniul în care activați?*
C.M.: Din punct de vedere stilist, agreez foarte mult linia „new look" lansată in 1947 de Christian Dior, pe care încerc să o traduc prin ținute feminine și aparent clasice. De asemenea, îmi place mult silueta H care îmbracă o varietate de siluete. Am încercat de-a lungul carierei nu doar să creez haine, ci să transmit o manieră de gândire și, de ce nu, un stil de viață. De aceea m-am încăpățânat mereu să vorbesc corect limba română, sa fiu extrem de amabil și diplomat, indiferent de context, tocmai pentru a demonstra că munca unui designer depășește cu mult porțile Atelierului său.
*Care sunt persoanele și experiențele care v-au ajutat să vă dezvoltați in acest domeniu?*
C.M.: Sunt foarte multe persoane care m-au inspirat în carieră. Am lucrat pentru un brand local faimos, apoi ca director de creație pentru un designer faimos român. În ambele cazuri, persoanele și experiențele au contribuit major la definirea mea ca designer.
Faptul că mi-am început devenirea mea ca designer într-un loc de referință pentru confecțiile din România a contribuit la fundamentul carierei mele. Lucrul la „Mondiala” alături de croitori de școală veche, mi-a oferit bazele tehnice. Ulterior, alături de cei de la INEDIT, de managerul Sorina Tulan, directorul de creație Liliana Lupașcu și designerul Zita Pop, mi-am definit stilul și mi-am diversificat modalitățile de comunicare în modă. Bineînțeles, munca alături de Cătălin Botezatu mi-a oferit o experiență profesională unică, din care am învățat foarte multe, atât la nivel de profesie cât și la nivel inter-uman. Și nu în ultimul rând, colaborarea mea cu Sebastian David în crearea și susținerea pe piață a brandului personal, întregește cumva parcursul meu profesional.
*Considerați că ați atins apogeul în ceea ce faceți? Cum ați descrie apogeul acestei cariere?*
C.M.: Deloc. Nu cred că în meseriile creative există un apogeu. Moda se schimbă atât de rapid, încât tot timpul trebuie sa te reinventezi, atât ca persoană, cât ca și brand. Cred că voi considera un apogeu al carierei mele momentul când cineva va organiza o expoziție itinerantă cu creațiile mele. Dar știu exact momentul în care voi pune stop acestei cariere.
*Ce vă doriți pentru cei ce vă urmează în domeniul modei, pentru viitoarea generație?*
C.M.: Pentru cei care vin din urmă, îmi doresc o Românie stabilă economic, o școală de modă care să iasă din tiparele învechite și să ofere posibilitatea viitorului designer de exprimare realistă atât creativ cât, mai ales, tehnic. De asemenea, îmi doresc pentru ei un sprijin eficient din partea statului, o afiliere a tuturor designerilor la o formă instituțională care să le apere drepturile, permițându-le astfel să fie creativi într-o manieră reală.
*Ne dorim ca peste ani de zile să scriem din nou de Cosmin, pe care îl regăsim tot acolo unde îi place cel mai mult, în atelier și mai apoi în fața publicului pe care îl încântă de fiecare dată, fără să caute asta în mod expres.*
