Spectacolul ”Nebunul şi călugăriţa”, regia Vadas Lászlo, se joacă duminică 27 ianuarie și duminică 3 februarie 2019, de la orele 19.00, în Sala Studio de pe stada Horea.
Cele două reprezentații sunt programate pentru spectatorii care au ales ”Nebunul şi călugăriţa” în abonament, din variantele opționale.
Jocul de-a nebunii şi normalii
Confruntarea medicilor
În 1923, când Witkiewicz scria “Nebunul şi călugăriţa”, psihiatria era divizată. Pe de o parte erau adepţii metodelor primitive şi adesea brutale de calmare a pacienţilor (evocate de cărţi ca “Zbor deasupra unui cuib de cuci”), pe de altă parte apăruseră psihanaliştii, mulţi dintre ei simpli farsori, gata să găsească complexe şi compensări în orice. Titlul piesei evocă două victime ale acestei lupte: un poet exasperat de intelect (evident alter-ego al autorului) şi o călugăriţă care fugea de propriile-i amintiri morbide. Ei sunt folosiţi într-o psihodramă în care se ciocnesc psihiatria primitivă şi psihanaliza, ipocrizia religioasă şi orgoliile ştiinţifice, ingrediente într-o supă de patimi cât se poate de omeneşti.
S-a ocupat de spectacol echipa care a lucrat şi “Revizorul”: regizorul Vadas Laszlo, scenograful Alpar Albert şi, cu un rol decisiv aici, Maria Chirilă ca dramaturg de spectacol. A ieşit un spectacol intens, jucat într-un spaţiu foarte mic, care lasă impresia unui ring. Un ring de wrestling poate, căci asistăm la ceva ce s-ar putea numi “terapie de rol”, metodă care se practică destul de des pentru a produce acel catharsis izbăvitor. Impresia de “execuţie simulată“ este întărită de un decor de zile mari, care evocă circuite neuronale fragile, dar şi ceea ce mistica ar numi “închisoarea minţii”, din care doar extazul, sau erosul sublimat, te-ar putea scoate.
Actorii intră cu plăcere în acest joc strâns. Roxana Fânaţă trece cu fineţe şi talent prin emoţiile extreme ale călugăriţei, reprimate de haina monahală şi de propriile-i scrupule. Este o demonstraţie de feminitate rafinată, pasionantă, evocând figura zeiţei indiene materne Kali, simbol al eliberării şi al morţii eului (nu degeaba poartă tocmai un taior negru în cea mai erotică scenă a piesei). Ciprian Vultur îşi joacă metodic nebunia, parcă prea metodic şi apăsat, cu o rostire care nu prea e în favoarea textului, dar un joc fizic imbatabil şi relaţionare impecabilă cu partenerii de scenă. Cătălin Mareş duce personajul psihiatrului mai ales prin zâmbetul ironic-machiavelic, dispreţuitor. Stelian Roşian ne-a amintit, în rolul psihanalistului, de un mare succes al său, Preobrajenski din “Inimă de câine”. Aceeaşi dezinvoltură şi rostire insinuantă. În fine, Alina Negrău în rolul Maicii superioare şi cuplul de infirmieri Cristian But – Tibor Szekely reuşesc compoziţii care sugerează tocmai încremenirea definitivă într-o formă mentală. Narcis Bliderean ia parte la un reuşit număr de iluzionism, Iar Radu Botar apare ca un “deus ex-machina” burlesc şi pune punctul pe toate i-urile în această demonstraţie că viaţa e o infinită ţesătură de complexe.
Vasile Andreica, http://www.informatia-zilei.ro/sm/nebunul-si-calugarita-sau-viata-ca-un-ring-al-complexelor/
NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA de Stanisław Ignacy Witkiewicz
Regia artistică: Vadas Lászlo
Scenografia: Albert Alpar
Dramaturg: Maria Chirilă
Distribuția: Ciprian Vultur, Roxana Fânață, Stelian Roșian, Alina Negrău, Cătălin Mareș, Radu Botar, Tibor Székely, Cristian But, Narcis Bliderean/Darius Popa
Durata spectacolului: 1h.
Informații: Agenția Teatrală, str. Horea nr. 6
Telefon: 0261712106; e-mail: agenție.teatruldenord@gmail.com
www.teatruldenord.ro
