În campanie electorala bisericile sunt pline. Nu, nu le umplu cetățenii ca să se roage sa scape de politicieni, ci le umplu politicienii sa se roage de cetățeni.
Dacă în timpul anului, sau în anii în care nu sunt campanii, vezi câte un politician "din an în Paști" la Biserică, pentru ca sunt prea ocupați cu ale lor, ca să dea pe la Biserică și sa se afle în mijlocul cetățenilor și aproape de Dumnezeu, în campanie brusc se schimba lucrurile. Mai ca nu ai locuri în biserica de politicieni duminica, fiind cei mai smeriți, în primul rand în fata altarului. Fac la cruci de parca sunt la concurs de închinat și ar primi voturi după numărul de cruci pe care le fac.
Ce sa mai spunem de trotuarele din fata bisericii, care sunt împânzite de politicieni plini de credință, credința că vor prosti enoriașii sa ii voteze și ca nu ii vor mai vedea pe toți "muritorii de rand" pana la următoarele alegeri când vor trebui sa se prefacă din nou ca ii iubesc.
Totul se desfășoară cu complicitatea preoților, care le permit politicienilor sa pună stăpânire pe Biserică și pe atenția credincioșilor. Ba mai mult, de multe ori preoții țin chiar sa ii nominalizeze pe cei prezenți, din rândul politicienilor, și sa le mulțumească pentru ca au ajuns la Biserică, după ce ai lipsit din campania anterioara. Tupeu politicienilor prinde curaj pentru ca nimeni nu ii ia niciodată de guler sa ii scoată afara, sa ii huiduie și sa le ceara, mai politicos sau nu, sa ii lase sa se roage în pace, sa fie cu gândurile lor și nu cu minciunile politicianiste.
