Se vede că se apropie o nouă campanie electorală și am putea spune că nu doar una, ci trei, pentru că alegerile care contează cel mai mult pentru găștile de politicieni mioritici sunt cele trei care se vor derula în următorul an și jumătate - prezidentialele, localele și parlamentarele, în care se tranșează cine ajunge la ciolan și cine latră la lună.
Și cum îi șade bine fiecărei campanii electorale, promisiunile sunt pe primul loc în to-do-list la fiecare partid, iar cele mai mari promisiuni le pot face tocmai cei care sunt la guvernare și dețin și pâinea și cuțitul.
Așa a ajuns ministrul Cuc, al transporturilor, să aducă în discuție din nou „Autostrada Nordului”. V-am mai spus noi, că în zonă, pe unde vezi cinci kilometri de asfalt fără groapă, hop, avem autostradă.
Dar chiar mai mergem pe fentă și credem totul la prima gogoașă aruncată?
Ministrul Cuc se laudă că deși proiectul Autostrăzii Nordului - Satu Mare - Suceava era programat în masterplanul pe transporturi pe 2021-2030, el devansează termenul și trece la treabă încă din iulie-august 2019.
Dar care treabă?
Păi cea mai importantă - importantă pentru firmele de partid, un studiu de fezabilitate.
Păi de avea România atâția kilometri de autostradă câte studii de fezabilitate s-au făcut în țara asta pentru investiții rutiere, România avea autostradă și prin deltă și pe piscuri de munte, și nici nu trebuia să ne dăm jos de pe autostrăzi ca să ajungem acasă, că aveau parcări autostrăzile în dreptul fiecărei case din România.
Așa că propaganda ieftină cu „Autostrada Nordului” nu e altceva decât o nouă temă de campanie, numai bună de aruncat ca fumigenă în rândul cetățenilor simpli.
Doar că nici cetățenii simpli nu mai sunt atât de proști cum ar vrea partidele, iar cei care știu care e rolul unei autostrăzi nu mai „pun botul” la orice fentă a politicienilor, indiferent că vorbește Cuc de la PSD, Orban de la PNL sau oricare alt politicien mai nou sau mai vechi prin peisaj.
Iar modul în care cu toții vorbesc despre autostrăzi și investiții publice în România, acela că ar face un serviciu populației, le aduce doar un deserviciu, pentru că de fapt, aceste investiții publice sunt tot banii cetățenilor nu ai lor personali, iar investițiile în orice țară sunt o responsabilitate a clasei politice care și-a asumat să conducă țara, nu un serviciu făcut de niște boieri pentru cei de pe moșiile lor.
