Bancurile și pozele realizate pe post de glumă care circulă online cu privire la faptul că românii trebuie să își ducă medicamente, pansamente și altele de acasă atunci când se internează la spital nu mai miră pe nimeni și parcă nimeni nu mai are putere și vlagă să mai facă nimic în acest sens, intrând în mentalitatea colectivă că așa funcționează sistemul românesc și „mai rău să nu fie”
Ei bine, se pare că este și mai rău de atâta. Am luat legătura cu mai multe asistente care lucrează pe diferite secții ale Spitalului Județean de Urgență, pentru a vedea ce lipsuri cunoaște instituția, dar și activitatea lor în acest domeniu și nu mică ne-a fost mirarea când le-am auzit poveștile.
„În general consumabilele ce ni se cumpără pe secție ne ajung câteva zile, iar pe urmă ne cumpărăm noi, din banii noștri ceea ce ne lipsește. Aici vorbim de de toate, mânuși, săpun lichid, șervețele și cam tot ce intră în categoria de consumabile, căci altfel nu putem lucra în condiții de igienă cu pacienții, punându-ne în pericol atât noi cât și pacienții. Cum ar fi să luăm mâna, fără mânușă, de pe fișa unui pacient, de pe filmul unui pacient, de pe orice lucru nesteril venit din afară și pe urmă să mergem să punem aceeași mână, nespălată cu săpun, că dispare repede și fără mânușă să schimbăm un pansament la un alt pacient? Nu putem face asta”, afirmă o asistentă.
Și nu doar stocurile puține ar fi problema, căci poate la o adică nu sunt insuficiente, raportate la activitatea asistentelor, cu faptul că acestea dispar prea repede, afirmă unele asistente. Și pentru a fi sigure că măcar ceea ce își cumpără ele pentru a-și asigura activitatea, le țin sub cheie, care pe unde știu mai bine.
„Lucrurile dispar, zicem noi, prea repede din locurile de depozitare. Nu pot să acuz pe nimeni că le-ar face dispărute, dar în mod normal chiar dacă nu ar ajunge pentru toată săptămâna sau pentru toată luna, ar trebui totuși să „reziste” ceva mai mult. Ceea ce îmi cumpăr eu de exemplu și îmi duc de acasă pentru a folosi în interes de serviciu, trebuie să le țin sub cheie, am un dulap la lucru, pe care îl țin închis cu cheie și acolo îmi țin ce îmi trebuie pentru muncă, aici vorbind de consumabilele ce le cumpăr din banii mei ca să le folosesc pe pacienți”, afirmă o altă asistentă.
Situația este similară pe o bună poarte a secțiilor din spital, diferența fiind făcută doar de interesul asistentelor pentru pacient și pentru domeniul în care lucrează, pe unele secții pacienții având parte de condițiile de igienă minime, asigurate în mare parte de asistente, pe când pe alte secții asistentele nu se obosesc să își cheltuie banii personali pentru ceea ce spitalul nu este capabil să asigure sau să păzească. Și nici nu le putem învinovăți.
