Am aflat cu măhnire de trecerea în neființă a maestrului Tudor Barbul. Cu siguranță sportul sătmărean și național este mai sărac. Autoritățile ar trebui să găsească o metodă de a- l omagia post- mortem pentru că o merită pe deplin. A fost un exemplu de profesionalism, ambiție și dăruire pănă la sfărșit. Fiilor Dacian și Andrei le doresc să fie puternici așa cum i- a învățat tatăl lor! Condoleanțe întregii familii și sportivilor care l- au iubit. Drum lin maestre!
