Poate nu vă place limbajul din titlu, dar e ceea ce am auzit și aud cam de la fiecare persoană cu care m-am întâlnit și mă întâlnesc în ultimele două săptămâni
„Mai, voi presa, ce l-ați footoot pe prefectul Roca!”
”Ce i-ați tras-o la prefect cu migranții!”
Hai să vă spun că nu consider că l-am footoot, ci că i-am făcut un bine. Și aici pot să vorbesc în numele tuturor colegilor sau aproape a tuturor.
Unui om e mai bine să-i pui zidul să dea cu capul în el, decât să îi deschizi servil sau chiar sclavagist ușile să treacă de la o etapă la alta, pentru că va ajunge la final și nu va înțelege nimic.
Radu Roca nu a fost pregătit, din mai multe puncte de vedere să fie prefect. Sunt puțini oameni politici în Satu Mare destul de antrenați la caracter și celelalte puncte de vedere să urce intr-o asemenea funcție și să-i facă față, mai ales când după câteva zile de la instalare te confrunți cu o criză a refugiaților. Dar face și Roca acum calificare la locul de muncă și sperăm să se prindă repede de el.
Primul pas l-a făcut, am avut o discuție privată cu el și a înțeles că a greșit și a început cu stângul. Iar asta e primul pas să poți să repari lucrurile.
Roca trebuie să înțeleagă că lumea nu se învârte în jurul prefectului, cu excepția celor cu interese, ci el trebuie să tragă și să împingă lumea de la spate. De știut cred că știa, că funcționarii publici nu sunt acolo pe funcții din devotament pentru societate, ci pentru că e un post călduț, și că nu vor face ceva din proprie inițiativă pentru cetățeni, că aia ar însemna muncă și nu contează la salar dacă faci ceva sau doar ai stat la locul de muncă 8 ore și a trecut ziua.
Roca trebuie în primul rând să își schimbe atitudinea și să lase sforăitul cu „prefectul tuturor” și să fie prefectul celor care vor să facă lucrurile să se miște. Nu te duci cu miloaga la un șef de instituție deconcentrată, ci te duci acolo din postura de coordonator care vrea să vadă activitate și rezultate la instituția respectivă. Și nici nu te duci cu el acolo unde e de lucru, că nu ai tu cum să le știi pe toate, din toate domeniile - stabilești obiective, delegi și ceri rezultate.
Tot același prefect mai are de lucrat la prezența publică. Un consilier de imagine sau de etichetă i-ar prinde bine, unul care să-i spună de la cum să se îmbrace, la ce să comunice public și până la a-i scrie discursurile publice. Nu de alta, dar cu fiecare discurs și prezență publică prefectul devine tot mai haios în loc să devină tot mai impunător.
Bine, pentru asta are consilieri, doar că atunci când consilierii sunt acolo doar ca să dea mai târziu bine la CV și să le meargă cartea de muncă, n-are nimeni grija prefectului, ci grija proprie, ca nu cumva să-l supere și să fie dat afară.
Mă îndoiesc că va da pe cineva prea repede afară, convingându-mă de acest lucru episodul cu containerul de la Vama Urziceni, pentru care și-a asumat în totalitate vine, în loc să o lase acolo de unde a pornit - la consiliera care i-a umilit pe cei din vamă și să se convingă rapid că probabil domnișoara are alte calități, dar nu și empatia. Bine, putem spune că asta a văzut la șeful, când i-a numit pe refugiați ca fiind „turiști”, fără să se gândească, nici atunci, la cum se vede public, un prefect care numește turiști niște oameni fugiți de război.
Revenind la datul afară, e și greu să dai afară pe cineva, cum la fel e greu să ai încredere în cineva să-ți scrie discursurile, să-ți aleagă temele publice, să-ți seteze agenda zilnică, atunci când tu cunoști persoanele respective doar conjunctural și nu le-ai adus lângă tine că ai vrut, ci că a trebuit.
Tocmai de aceea zic, că pe Roca nu l-am „footoot”, ci i-am făcut un bine, prin toate articolele de până acum și inclusiv prin acesta. Dacă-i ridicam osanale și-l făceam superman de Sătmar, i-am fi făcut mai mult rău decât bine, și ne făceam nouă tuturor mai mult rău, că ar fi înțeles că așa merg lucrurile, că face bine ceea ce face și că nu e nimic de schimbat.
Acum că l-am făcut conștient, eu și colegii mei, de toate gafele pe care le-a făcut, probabil că să primirea de osanale va fi văzută și de el doar ca o lingușală și nu o transpunere a realității.
