"Oricine poate dacă nu renunță" - o vorbă atât de simplă dar atât de amplu exemplificată timp de 5 luni de zile. Rezumatul unei vieți de om, căci asta a trăit tășnădeanul Dan Ursa în Dominicană.
Te naști, unul din cei mulți, unul dintr-o mulțime și nimeni nu știe de tine, nu ieși cu nimic în evidență atunci când faci primii pași în viață. Ba chiar sunt unii care ii fac mai repede ca tine și tu ești văzut ca un slab dezvoltat. Țin și acum minte prima intrare pe traseu a lui Ursa, în prima probă, cum s-a împiedicat, a căzut, s-a ridicat și a mers mai departe, cu toate că adversarul sau luase avans considerabil.
La finalul probei toți îl priveau ca pe unul care e acolo doar să facă numărul necesar de concurenți. Țin minte și primele comentarii venite la acea știre "Va fi primul care pleacă acasă", "N-are nici o șansă". Dar Dan, din Dominicană, nu a citit aceste comentarii, Dan nu a ascultat ce zic alții despre el, ci s-a ascultat pe el, și-a ascultat sinele care ii spunea să fie mai bun în proba următoare, nu mai bun decât alții, mai bun decât el din proba anterioara.
Și a fost, cu fiecare proba a fost mai bun, cu fiecare proba a luptat cu mai multa îndârjire. Nu a contat ca a avut în dreapta sau stânga lui, la start, adversari cu 10 ani mai tineri, cu istoric în sport, cu condiție fizica de invidiat. Dan a avut o ambiție de invidiat.
El nu a avut de demonstrat nimănui ceva, el a pășit pe insula ca să își dovedească lui că poate. Iar parcursul lui a fost ca orice viata - cu suișuri, coborâșuri, cu căderi, accidentări, reveniri.
Fie că ne plac sau nu aceste show-uri televizate, fie că le consideram regizate sau autentice, fie că avem dubii asupra unor aspecte sau nu, un lucru e sigur, Dan a fost Dan. El nu a știut juca nici teatru, nu a știut nici să vorbească pentru publicul telespectator, nu a știut nici sa își facă campanie de imagine, Dan a știut să fie autentic, același ardelean care era și acasă, zâmbitor, prietenos cu toată lumea, omul care dacă nu te poate ajuta, are măcar o vorbă bună pentru tine. Iar românii au apreciat omul de dincolo de mantaua de concurent, căci rar mai îți e dat să vezi un show fără un scandal, fără personaje, ci cu oameni.
Aseară, în finala Survivor, nu a câștigat doar Dan, a câștigat fiecare român care încă mai crede în bunul simt și în sinceritate, care mai are încă deviza: dă tu tot ce ai mai bun prima data, căci răsplata va veni pe urma, fiecare român care mai crede în relațiile socia-umane.
Dan Ursa la Survivor nu a fost doar un concurent, a fost o lecție, o lecție despre faptul ca e ok să plângi de dor, că e ok să nu moara și capra vecinului dacă a murit capra ta, o lecție despre a nu călca pe cadavre.
"Oricine poate, dacă nu renunță" e lecția de viață pentru care Dan a avut nevoie de peste 5 luni pentru a o transmite romanilor. Iar românii au înțeles-o într-un final.
Felicitări Dan Ursa, nu neapărat pentru premiu, ci pentru ca ai fost tu tot concursul.
